După un sezon bun la Călăraşi, sub tricoul Dunării, Adrian Mihalcea a ajuns în curtea lui Dinamo. Pe 6 mai 1996, păşea pentru prima oară în curtea “câinilor”! Au urmat 5 sezoane şi jumătate de neuitat. În sezonul 1999-2000, a obţinut primul titlu de campion cu Dinamo. Tot în acel sezon a câştigat şi Cupa României realizând eventul. Sub tricoul lui Dinamo a adunat 164 de prezenţe, marcând 68 de goluri!
Adi, cum a venit oferta de la Dinamo? Cine te-a văzut, cine te-a recomandat?
Povestea e cam pe aceeaşi lunie cu cea în care spuneam că am venit de la Slobozia. Fiind ministru de interne, dl. Tărăcilă, la un moment dat i-a rugat pe cei de la Dinamo să vadă meciuri ale Dunării. Eram câţiva puştani interesanţi la Călăraşi. Au venit la câteva meciuri dl. Borcea şi dl. Bondrea care era antrenor, a venit si dl. Cornel Dinu. Dumnealui a venit o dată şi la Slobozia pentru un alt jucător însă mi-a povestit ulterior că am fost singurul care i-am rămas pe retină.
Am plecat la Dinamo, pentru a da o probă de joc. Eram vreo 5-6 inşi cu traista la subţioară, pregătiţi să mergem să dăm probe. Dinamo, în vremea aceea, era în reconstrucţie. Plecaseră cei care făcuseră performanţă în 93’-94’ şi atunci au decis să se bazeze mult pe tineri. Am fost surprins şi foarte timorat. Saltul era uriaş. N-am dormit în acea noapte.
Ai debutat la Dinamo în prima etapă. Mai exact pe 31 iulie 1996, Dinamo – Gloria Bistriţa 3-0. Aveai 20 de ani, 2 luni şi o săptămână…
Eu am păşit pentru prima oară în curtea lui Dinamo pe 6 mai 1996. N-am cum să uit data asta pentru că e o dată importantă pentru toată cariera mea. Eram foarte mulţi tineri, ceea ce era şi în avantajul meu. Stăteam cu toţii la Paul Greceanu, ne-am împrietenit repede iar atmosfera a devenit foarte bună.
În primul sezon, 30 de meciuri, 8 goluri, Dinamo pe locul 3. Cifre interesante pentru debut!
Şi 9 penaltyuri făcute. Dinamo era o echipă tânără, în prima fază condusă de Marian Bondrea care a plecat însă după 6-7 etape. Au venit Dinu şi Ţălnar, ultimul iubea mult să lucreze cu tinerii. Erau Cosmin Contra, Florentin Petre, Cătălin Hâldan, Cezar Dinu (Dumnezeu să-l ierte!), Coporan, Tararache, eu, Dănciulescu...
Cu cine te-ai împăcat cel mai bine la Dinamo?
În primul an m-am împăcat foarte bine cu Cosmin Contra care până la urmă i-am devenit naş, cu Florentin Petre care mi-a devenit naş, cu Cătălin Hâldan cu care am jucat la tineret şi echipa mare, Coporan şi Claudiu Mutu care a plecat cu mine de la Călăraşi, şi Antal.
În sezonul următor 97’-98’ ai bifat 33 de prezenţe, ai marcat 11 goluri iar Dinamo a terminat pe 6. Un campionat avea atunci 34 de etape.
Încă din primul an am prins lotul de tineret format din FOTBALIŞTI. Piţurcă era antrenor. Dacă nu jucai în Liga I şi nu o făceai bine n-aveai ce să cauţi la lot. Era o concurenţă incredibilă. Jucau atunci Lobonţ, Tufişi, Contra, Iencşi, Reghecampf, Curt, Frăsineanu, Trică, Tararache, Luţu, Roşu, fotbalişti într-adevăr şi nu e simplă remarcă. Am prins şi turneul final al CE. A fost ultimul al unei echipe U21. Am terminat preliminariile en fanfare. Am jucat un amical cu Spania, am făcut 2-1 şi am dat şi gol. În ediţia 97 – 98 am început bine dar au apărut apoi probleme. A fost anul în care aş fi putut să fac saltul cel mare. Am dat 11 goluri dam am ratat alte 30 de ocazii.
Aveai vreo ofertă din străinătate?
Sigur. Era o ofertă de la Alaves, refuzată de club. Conducerea a decis să dea drumul doar unora.
În 98’, pe 2 septembrie ai debutat în echipa naţională. România – Liechtenstein 7-0, în preliminarii pentru EURO 2000. În minutul 68’ l-ai înlocuit pe Adi Ilie care juca atunci la Valencia.
Dacă la echipa de tineret era concurenţă, la echipa mare era.... jale! În faţă erau V. Moldovan, Adrian Ilie, Craioveanu, era o echipă foarte bună. Am jucat în preliminarii însă n-am prins Turneul final. Am avut marele noroc că la echipa naţională fusese numit selecţioner Victor Piţurcă. El a venit cu toţi cei care ne promovase la tineret. Pentru noi a contat enorm. Ştiam cum lucrează, că ne va susţine şi pe lângă aceşti “monştri” ai fotbalului, nu ne-a făcut să ne simţim timoraţi. Am avut onoarea şi plăcerea să joc alături de Hagi şi Gică Popescu, cu ultimul mult mai mult. Erau nişte oameni cu nume incredibile dar atât de modeşti, încât dacă nu erai atent, riscai să crezi că-ţi poţi permite orice în preajma lor.
Te-ai integrat foarte bine la Dinamo. În anul următor 98’-99’, 32 de prezenţe şi 18 goluri marcate. Dinamo a terminat pe 2.
A fost un an foarte bun. S-a investit foarte mult. S-au întors Prunea, Lupescu, Vlădoiu, era Ciobotariu cu Vali Năstase, eram o echipă încredibilă. Mai jucau Florentin Petre, Iftodi, Adrian Mutu. În topul golgeterilor am terminat pe 2, cred că după Ganea. Am pierdut titlul la mustaţă, în meciul direct cu Rapid, la noi acasă. Am terminat cu vreo 3 puncte în urma lor, sperând până în ultima clipă că vom câştiga titlul. Rapid era o forţă cu Mircea Lucescu pe bancă.
Anul următor, 99’-2000, am defilat. Dinamo a făcut atunci eventul. A fost, pe scurt, anul perfect pentru noi.
Oferte?
Veneau. Noi aveam tamponul Giovani Becali. El gestiona acest domeniu. Jos pălăria pentru el că ne-a ajutat foarte mult. Căutam de fiecare dată cea mai bună soluţie. Erau momente când ne afectau şi pe noi lucrurile astea însă era foarte bine şi la Dinamo. Situaţia financiară era OK. Stadionul era plin. Am disputant multe jocuri cu 15 mii de suporteri în tribune. Am bătut pe Steaua cu 3-2, iar după acel joc am câştigat, matematic campionatul. Am dat golul victoriei, i-am învins după 9 ani. Ca să fie totul perfect ar mai fi trebuit ca ziua aceea să fie 24 mai!
Am urmat sezonul 2000-2001, 26 de jocuri, 7 goluri, Dinamo pe 2, în sezonul următor ai primit o ofertă şi plecând în Italia la Genoa la pachet cu V. Năstase.
Cu V. Năstase şi Marius Sava. În momentul acela responsabilitatea mea la Dinamo era mult mai mare. Preluasem banderola de căpitan de la Lupescu, nu mai eram puştanul timid ci devenisem unul dintre liderii din vestiar.
La jumătatea campionatului am primit într-adevăr această ofertă care n-a mai fost refuzată. O ofertă financiară destul de bună, 1,2 mil dolari, bani primiţi de Dinamo.
Eram într-un turneu cu echipa naţională în Portugalia. Am fost anunţat de Giovani. El avea un stil al său de a te face important şi a-ţi transmite să mergi să semnezi contractul. Aşa am ajuns în Italia.
(Va urma)